Cum am devenit abonat la RDS fara voia mea

Intr-o zi ca oricare alta m-am trezit ca am devenit abonat RCS-RDS fara sa ma intrebe nimeni nimic. Si pe deasupra mai am si datorii la ei. Tare sau ce ?

Provider-ul meu de net, pe nume Fastlink, o mica firma de cartier, a constatat ca nu mai poate rezista pe aceasta nisa din diferite motive si s-a gandit sa vanda. Cui ? Bineinteles, monstrului RCS-RDS. Si o data cu firma, si clientii. Adica pe mine. Eu, clientul Fastlink S.R.L. am fost vandut la pachet RDS-ului, cu tot cu abonament, date cu caracter personal, exact ca un obiect neinsufletit.

Odata mai demult, in vremuri stravechi (a se citi „in urma cu cativa ani”) am fost client RDS. Adica baietii astia imi dadeau net si eu le dadeam bani. Toate bune si frumoase pana cand s-a stricat conexiunea. Si a stat asa cam o saptamana din cauza ca nu interesa pe nimeni, in afara de mine, sa se remedieze defectiunea. Dupa o saptamana, cand au venit angajatii sa rezolve treaba, au constatat cu stupoare ca eu mi-am gasit un alt provider de net.

Desi le-am comunicat ca nu mai sunt client RDS de cateva zile, facturile continuau sa apara in cutia mea postala, luna de luna. Iar eu continuam sa le ignor. Pana cand s-au plictisit si s-au lasat pagubasi.

Acum sa derulam cu fast-forward inainte, adica in prezent, zilele noastre. Eu sunt client Fastlink, Fastlink-ul ma vinde la pachet RCS-ului, nu primesc nici o notificare, aflu toata povestea in momentul in care ma prezint la sediu ca sa imi achit factura, ca un cetatean onest ce sunt.

Angajatul RDS (din sediul Fastlink-ului) : „Domnul X, de la adresa cutare, mda … se pare ca aveti o datorie la noi … nu puteti sa achitati factura pana nu platiti datoria !”

Eu : „Pai ce datorie, eu sunt abonat Fastlink, nu sunt la RDS”

Angajatul RDS : „Fastlink nu mai exista, RDS a preluat aceasta firma. Doriti sa achitati acum ?”

Eu : „Dar nu mi-a spus nimeni nimic, m-au vandut si pe mine la pachet ?”

Angajatul RDS : „Vi se spune acum !”

Eu : „Nu multumesc, nu achit nici macar un leu, din principiu. O sa-mi caut o alta firma de net”

Cand am luat legatura telefonic cu persoana de contact de la Fastlink si am intrebat-o de ce datele mele cu caracter personal sunt gestionate de RDS, mi-a spus ca nu trebuie sa-mi fac griji deoarece nu e ca si cum mi-ar fi dat datele unui infractor. Daca am vreo nemultumire pot sa trimit un mail nu-stiu-unde si mi se va raspunde cu siguranta.

Ma gandesc serios sa actionez in instanta firma Fastlink si sa cer si daune materiale. Stiu sigur ca ceea ce s-a intamplat este o ilegalitate din toate punctele de vedere. Legal si moral. V-ati batut joc de mine, dar o sa privesc aceasta situatie penibila ca pe un motiv in plus sa plec din aceasta tara. Cat mai repede ! Lucrurile se strica, iar jungle devine din ce in ce mai salbatica !

Amintiri din viitor

– Grandpa, why did you left from Europe ? I’ve heard that’s a very beautiful place.

– Well kids, Europe is a very big place and not everything is beautiful and cool like you hear on TV. A long time ago there was a country called Romania, that’s where we are actually coming from. And this country, during my younger days, had a lot of debts to the other countries in the world.

– Why Grandpa ?

– Because of an invented thing called „economic crisis” and because all the people who had power were corrupted. Ordinary people started to have less and less while the politicians couldn’t stop filling their pockets with dirty money. Doctors and intellectuals started to left the country seeking a better life, the other ones stayed and got in a lot of debts themselves, some lost their homes and even their life in a lot of cases. I remember the president of those times, I think his name was Basinescu or something like that, saying to the population that everything is fine while he and his family lived like kings and the population was starving ! Why are you laughing, kids ?

– Ha ha, you said „Basinescu” !

– Yeah, that was funny even back then, but because of all the problems, we had lost our sense of humor. People lost their smile from their faces and switched on survival mode. It was just like in a jungle kids, every Romanian citizen was for himself. That’s when I’ve decided to take your Grandma and leave from the place where we were born and raised, from our very own country and go to other lands, were we could thrive together and be respected and have a decent life.

– Why didn’t you tried to change something for your country Grandpa ? Why didn’t you fought against the system ?

– Like in my whole life, while I was there in Romania, I’ve guided myself using my moral values. Every time I would see an injustice I would raise and stand up for truth and righteous. Every time something was wrong I would raise my fist in to the air and say „This is not how it supposed to be, I have rights, I’m a citizen of this country and demand to be respected like one !”. I was talking to my friends and tell them to do the same thing. I was very young then, I thought that we can change something if we could work as a team. If everyone would have done the same thing …

– What happen next ?

– Every one wanted the change, but nobody was willing to do something. They all thought that what’s happening was bigger then them so they just gave up and tried to make it on their own. When I’ve looked around me and saw there’s no one else to fight along with, I’ve decided to do the same thing. I was actually thinking of you guys, even if you didn’t existed back then. 

– That’s a cool story Grandpa, we’re going to play with the dog now !

– Yeah kids … cool story … and sad aswell … my home …

Vodafone Arsis a vrut sa ma pacaleasca

Stiu ca titlul acestui articol nu e chiar original, dar exact despre asta e vorba. Suna greu de crezut ? Poate intr-o alta tara da, insa aici pe peticelul nostru numit Romania, orice e posibil atunci cand e vorba despre situatii neplacute sau lucruri negative in general.

Am plecat frumos de-acasa spre mall cu gandul sa-mi iau un telefon mobil. M-am dus la AFI Cotroceni. Odata ajuns acolo am intrat prin toate magazinele care tin de telefonia mobila.

Dupa ce am privit minute bune la telefoanele neaccesibile mie din cauza pretului, m-am hotarat sa-mi cumpar unul. Un telefon ieftin. Cand spun ieftin vreau sa spun ca era ieftin in comparatie cu celelalte. In ziua de azi nimic nu e ieftin.

So … inauntru la Vodafone Arsis din Afi il vad frumos asezat in vitrina, citesc eu toate detaliile scrise pe cartonasul de langa el, imi numar banutii din portofel si imi spun „Bine, asta e !”.

Angajatul Vodafone Arsis deschide vitrina, pune mana pe telefon, aduce imediat si cutia. Totul se petrece foarte repede. Inainte sa platesc il rog pe domnul in cauza sa-mi prezinte si mie telefonul cu care urmeaza sa intru in noul an de gratie 2013. Ce credeti ca se intampla doamnelor si domnilor ?

„Ne pare rau, nu se poate !„. Eu ma uit la el, el se uita la mine. Ii spun „Pai as vrea sa vad si eu meniul telefonul !„. Incepe sa-mi spuna ca politica magazinului ii interzice sa faca acest lucru. Eu insist. Ii explic ca mi se pare ceva normal si de bun simt sa-i prezinti clientului produsul pe care urmeaza sa ti-l cumpere.

Intram intr-o mica discutie contradictorie. Angajatul incepe sa-mi bage pe gat o poveste pe care probabil a repetat-o de multe ori in fata a mai multor persoane. Daca telefoanele respective s-ar porni de fiecare data la cererea clientilor atunci s-ar defecta intr-un timp foarte scurt.

Nu cred ca Vodafone nu-si permite sa arate telefonul deschis unui client la cererea acestuia. Cand aduc acest aspect in conversatie, angajatul de la Vodafone Arsis ma combate cu replica „Arsis e partener Vodafone„. Cam de rahat, as zice eu.

Pana la urma reusesc sa-l conving. Ia bateria telefonului, o monteaza si … dum-dum-dum … telefonul nu functioneaza. Il baga un pic la incarcat. Telefonul nu se incarca. Ii spun sa aduca un alt telefon dar un alt telefon din acelasi model nu mai exista. TELEFONUL NU E BUN !

Eu, conform regulamentului Arsis Vodafone trebuia sa cumpar acel telefon stricat fara prea multe comentarii. Arsis Vodafone din mall-ul AFI functioneaza in regim de „prosteala”, doar e o firma care se respecta dar asta nu inseamna ca te respecta si pe tine, clientul de rand. Cumperi de la Arsis risti sa te arzi !

L-am rugat pe domnul angajat sa-mi prezinte un alt telefon din vitrina. M-a refuzat categoric si si-a vazut de treaba mai departe. Doar suntem profesionisti, ce naiba !

Amuzat si scarbit in acelasi timp de situatia prin care am trecut, m-am dus la Vodafone. „Buna ziua, telefoanele cu touchscreen la ce preturi sunt ?” raspunsul „Telefoanele noastre cu touch sunt scumpe„. Ma intreb cine le face training-ul tinerilor care lucreaza prin astfel de locuri, eu sincer cred ca e si mai „plecat de-acasa” decat ei.

Poate reusesc sa salvez pe cineva de o situatie penibila prin articolele pe care le scriu pe blog. In rest, sa auzim numai de bine in 2013. La Multi Ani !

Raiffeisen Bank, o dezamagire totala

 

Povestea incepe cam asa 

Sucursala Raiffeisen Bank din Sebastian, Bucuresti, cea care face parte din complexul Prosper Center. Deschid un cont, imi iau si un POS de la ei, semnez un teanc de hartii, ma uit peste comisioane, inghit un pic in sec dar totusi continui.

Dupa ceva timp am nevoie de niste bani din contul personal. Ma duc in sucursala Raiffeisen Bank din Sebastian, ma asez la rand si stau. Si stau. Si stau. Trei ghisee, un singur angajat, 20 de persoane la rand.

Dupa aproximativ o ora lumea incepe sa vocifereze. Toti angajatii Raiffeisen Bank din Sebastian tin capul in pamant, nici unul nu are curaj sa priveasca clientii in ochi.

Trec doua ore, imi pierd cumpatul. Intru pe net, iau un numar de telefon de la Raiffeisen si sun. Mi se spune ca nu au habar despre vreo problema la sucursala Raiffeisen din Sebastian. Cer un numar de telefon direct de la sucursala Raiffeisen din Sebastian. Mi se comunica faptul ca au avut o problema cu calculatoarele. Ajung sus la manager ( o fata pe la 28 – 29 de ani ). Imi zice ca una dintre fete e in concediu medical si isi cere scuze.

Ii explic ca am de facut o tranzactie si pierd niste bani daca nu am acces la contul meu. Din nou imi sunt prezentate scuzele de rigoare. Ne para rau. Intreb daca sunt despagubit pt pierderea mea, din nou le pare rau.

Dupa cateva zile, ma duc sa-mi inchid contul. Le aduc POS-ul, platesc o gramada de comisioane pt inchiderea contului si plec acasa, un pic mai linistit ca am scapat de o grija si in acelasi timp de niste oameni incompetenti.

A doua zi sunt sunat de manager-ul sucursalei Raiffeisen Bank din Sebastian. Ma intreaba de ce m-am suparat atat de tare. Ce s-a intamplat ? Foarte calm ii explic cat de bine pot situatia prin care am trecut. Eu am alte standarde. Apar niste explicatii halucinante prin care mi se spune ca poate am nimerit eu o zi mai putin buna.

Stau ferm pe pozitii, ii spun ca nu are cum sa ma convinga sa revin asupra deciziei, in schimb ii multumesc pt telefon si sper ca viitorii clienti Raiffeisen poate vor avea de castigat datorita atitudinii pe care am ales sa o iau.

Dupa, vine bomba. Eu mai trebuie sa platesc 50 de lei pt POS ( rezilierea ), colega a uitat sa-mi spuna. In concluzie, nu era deloc vorba despre un gest amabil al domnisoarei manager de la sucursala Raiffeisen Bank din Sebastian fata de mine.

Eu, ca un om corect ce sunt, o sa refuz sa platesc cei 50 de lei si o sa consider ca Raiffeisen Bank are o datorie fata de mine mai mica. Cu 50 de lei. E bine asa ?

Luati atitudine, nu mai acceptati standarde romanesti, cereti standarde EUROPENE. NU acceptati luatul peste picior pe banii personali. Nu va multumeste serviciul primit ? Nu bagati coada intre picioare !

Eu si blogger-ul din mine

Analizez si canalizez informatii din blogosfera romaneasca. „Caut cuvinte” pe Google si ajung pe diverse bloguri si site-uri, care mai de care. Vrei sa-ti faci un blog si nu stii cum ? BUM ! Ai un catralion de rezultate pe Google. Nu stii ce sa scrii pe blog ? Google again, BUM din nou, o gramada de experti iti sar in ajutor. Cum devii un blogger mai bun ? BUM … ma rog, stiti continuarea.

In principiu, blogosfera e plina de informatii … nefolositoare, iar noi toti facem parte din ea. La fel si articolul pe care-l citesti acum, si autorul si tu !

„Trebuie sa scrii in asa fel incat sa faci cititorul sa revina !„, oh da, numai un adevarat Einstein putea oferi un astfel de sfat. Mai lumineaza-ne !

„Trebuie sa scrii despre ce iti place si ce cunosti daca vrei sa reusesti in blogosfera !” shit, eu aveam de gand sa scriu despre fizica cuantica si felul in care interactioneaza doua sau mai multe Universuri paralele, chiar daca nu aveam nici cel mai mic habar in legatura cu aceste subiecte, multumesc inca o data pentru ca mi-ai deschis ochii, acum pot sa vad totul mai clar.

Dupa multe alte aberatii in aceeasi nota, urmeaza celebra incheiere „Bineinteles, tu stii cel mai bine ce ai de facut si nu uita ca fara munca nu ajungi nicaieri !„. Ok ( urmeaza o pauza aici ) so, am citit un articol care imi spune ca pentru a avea succes in calitate de blogger trebuie sa am continut bun, sa am habar despre ce scriu si sa muncesc pentru ca nimic nu cade din cer.

Niste sfaturi extrem de ( ne ) folositoare. Pentru un copil de 5 ani.

Exista niste personaje ceva mai populare in blogosfera noastra draga, sau sa le spun mai bine somitati. Se stiu ei care, stiti si voi. Cei care apar in primele rezultate cu blogurile lor atunci cand cauti ceva pe net in limba romana iar Google.ro iti returneaza rezultate in limba ( bineinteles ) romana. Asta pentru ca esti prea lenes sa-ti setezi motorul de cautare pe rezultate in english language.

Bun si care-i treaba cu acesti prea-invatati in ale blogger-itului ? Cum se face ca ei sunt mai buni decat altii ? Au descoperit Secretul ( foarte interesant documentar, by the way ) ?

Sunt cunoscuti din greseala. Asta e raspunsul meu. Cei mai multi vizitatori constanti sunt … alti bloggeri. Acesti „alti bloggeri” vor si ei sa fie un pic mai faimosi asa ca stau prin zona celor „consacrati”. Daca intri pe blogul acestora sa le citesti articolele, folosind un punct de vedere obiectiv, constati cu stupoare ca nu au nimic de valoare, doar texte in care se abereaza peste alte texte in care se abereaza asupra carora altii comenteaza alte aberatii. L-as numi un cerc vicios.

De fapt cam asta e povestea pe toate blogurile, in special pe cele din blogosfera romaneasca. Asa e si la mine pe blog, recunosc. Daca ai citit tot articolul asta da-mi voie sa-ti prezint scuzele de rigoare pentru ca ti-am rapit din timpul tau pretios pe care nu ti-l voi mai putea inapoia niciodata. Si nici macar nu ti-am spus ceva nou sau interesant. Vezi cum functioneaza ?